Se joacă cu o minge sferica pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu câte o poarta la fiecare capăt. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducând mingea în poarta adversarului. În afara portarului , ceilalţi jucători nu se pot folosi de mâini pentru a manevra mingea. Câştigătorul meciului este echipa care a înscris mai multe goluri la încheierea partidei.
Originile fotbalului se află undeva în urmă cu peste 2000 de ani. În 2004 , forul ce guvernează acest sport la nivel mondial FIFA (Fédération Internationale de Football Association) a recunoscut China ca fiind locul de naştere al fotbalului. În jurul anului 200 î.e.n. chinezii jucau un sport asemănător numit cuju . Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungându-se la sportul practicat astăzi.
În primăvara anului 2001 , FIFA ( imaginea din dreapta)
informa că peste 240 de milioane de oameni joacă regulat fotbal, în peste 200 de ţări de pe întreg globul. Regulile sale simple şi echipamentul redus şi ieftin, necesar practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la creşterea popularităţii sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naşte pasiuni enorme şi joacă un rol foarte important în viaţa fanilor, a comunităţilor locale şi chiar a naţiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în multe ţări drept: sportul rege.
informa că peste 240 de milioane de oameni joacă regulat fotbal, în peste 200 de ţări de pe întreg globul. Regulile sale simple şi echipamentul redus şi ieftin, necesar practicării fotbalului au contribuit, fără îndoială, la creşterea popularităţii sale. În multe zone ale lumii, fotbalul naşte pasiuni enorme şi joacă un rol foarte important în viaţa fanilor, a comunităţilor locale şi chiar a naţiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este recunoscut în multe ţări drept: sportul rege.
Tactici
Legile jocului nu impun o altă poziţie ocupată în teren de vreun jucător, in afara celei de portar. De-a lungul timpului au apărut o serie de poziţii specifice. Acestea sunt:
-mijlocas - jucător care organizează jocul ofensiv al echipei şi oferă pase decisive atacanţilor; totodată el ajută apărătorii, încercând să oprească atacurile adverse încă de la început;
-atacantul - jucător al cărui principal rol este acela de a marca goluri.
Aceste poziţii sunt împărţite la rândul lor, după timpul petrecut de un jucător într-o anumită parte a terenului de joc. De exemplu, există fundaşi centrali, sau mijlocaşi stânga.După cum am mai spus, aceste poziţii nu sunt restricţionate de reguli, iar fotbaliştii sunt liberi să-şi schimbe poziţiile în timpul jocului. Acest lucru se aplică şi portarilor, care deşi în marea majoritate a timpului se află în preajma porţii proprii, pot participa oricând la jocul ofensiv al echipei. Cele mai întâlnite cazuri sunt la loviturile libere sau la cornere.
Dispunerea jucătorilor pe teren se numeşte aşezare tactică. Exemple de aşezări tactice: 4-4-2 (4 fundaşi, 4 mijlocaşi, 2 atacanţi); 4-5-1.Stabilirea aşezării tehnico-tactice a echipei intră în subordinea antrenorului.
Regulile jocului
Istorie şi evoluţie
Regulile jocului
Aceste eforturi au condus la înfiinţarea Federatiei de Fotbal (FA) în 1863, care s-a întrunit pentru prima dată în dimineaţa zilei de 26 octombrie 1863 , la Freemason's Tavern din Great Queen Street, Londra. Singura şcoală ce a fost reprezentată la această întrunire a fost Scoala Charterhouse. Freemason's Tavern a fost locul de întâlnire al Federaţiei pentru încă 5 întrevederi, între Octombrie şi Decembrie . În timpul acestora a luat naştere primul set cuprinzător de reguli. La ultima întâlnire, primul trezorier al FA, care era reprezentantul Blackheath şi-a retras clubul din FA, din cauza excluderii din regulament, la întâlnirea precedentă, a doua reguli de bază: prima era cea care permitea alergarea cu mingea în mâini şi a doua, posibilitatea împiedicării adversarului prin lovirea sa în „fluierul piciorului, prin tragere, sau prin ţinere". Alte cluburi englezeşti de rugby au urmat exemplul şi nu s-au înscris în FA. Dar în 1871, ele au format Federatia de Rugby (Rugby Football Union).
Cele 11 cluburi rămase în FA, sub conducerea lui Ebenezer Cobb Morley au ratificat primele 13 reguli ale jocului. În ciuda acestora, clubul Sheffield a continuat să joace după propriile-i reguli, până în anii 1870.
Astăzi regulile jocului sunt stabilite de International Football Association Board (IFAB). Aceasta a luat fiinţă în 1886 după o întâlnire a Federatiei Engleze de Fotbal , a Federatiei Scotiene de Fotbal , a Federatiei Galeze de Fotbal şi a Federatiei Irlandeze de Fotbal în Manchester.
Prima ligă de fotbal a fost creată în Anglia, în 1888 de preşedintele clubului Aston Villa , Wiliam McGregor. Formatul iniţial conţinea 12 echipe din centrul şi nordul Angliei.
Federaţia Internaţională de Fotbal FIFA , s-a format la Paris în 1904, iar reprezentanţii săi au hotărât să adopte regulile create de IFAB. Popularitatea crescândă a jocului a condus la unirea reprezentanţilor celor două federaţii (FIFA si IFAB). Astăzi, conducerea acestora este formată din 4 reprezentanţi FIFA şi câte 1 reprezentant al fiecărei federaţii britanice au fost conturate la mijlocul secolului XIX pentru a standardiza regulile unei mari varietăţi de jocuri asemănătoare, jucate în şcolile din Marea Britanie . Regulile Cambridge , asemănătoare cu cele de astăzi, au fost create la Colegiul Trinity din Cambridge, în 1848, la o întâlnire a reprezentanţilor mai multor colegii: Colegiul Eton, Scoala Harrow, Scoala de Rugby, Colegiul Winkester şi scoala Shrewsbury. Dar ele erau departe de a fi nişte reguli universale. În anii 1850, s-au format multe cluburi, independente de şcoli sau universităţi, care jucau diferite forme de fotbal. Multe foloseau propriile lor reguli, cel mai bun exemplu fiind clubul Sheffield F.C. (format din foşti elevi ai Scoala Harrow). Acesta a luat fiinţă în 1857 , iar regulile create de ei au dus la formarea Federatiei de Fotbal Sheffield & Hallamshire , în 1867. În 1862, John Charles Thring de la Scoala Uppingham a creat un alt set de reguli des folosit.
